Complexitatea ca sursă de putere / Obfuscation as source of power

^{image generated by Grok with the prompt "Obfuscation is the source of power"}

RO

Aș vrea să împărtășesc cu voi o reflecție politică.

Nu am mai avut ocazia să elaborez un text în română de treizeci de ani, îmi cer scuze anticipat pentru greșelile de limbă română.

Ne-am regăsit aici după atîția ani fiindcă ne dorim schimbare și credem că acum ea devine posibilă. Mai mult de atât, credem implicit că avem o oarece legitimitate în a participa în procesul de schimbare. Schimbarea necesită acțiuni, precedate de decizii de a acționa; sau, în cazuri specifice, decizii de inacțiune.

Structurile ierarhice au un avantaj inerent în procesul decizional în comparație cu structurile plate, de „membri egali”. Asta s-a văzut clar în cursul acestui proces de redactare a unei simple scrisori de felicitări pentru Nicușor. Dacă una sau două persoane și-ar fi arogat implicit puterea decizională asupra conținutului, redactat-o si împărtașit-o cu ceilalți cu subtitlul „Acesta este textul” și o alegere simplă: „semnezi” / „nu semnezi” eficiența procesului ar fi fost indiscutabil mult superioară. Prin comparație, procesul nostru spontan, consensual, de consultații iterative, a durat mult și a consumat multă energie. Nu spun nici o noutate, nu surprind pe nimeni, sunt convins.

Diferența de eficiență și de eficacitate între structurile ierarhice și structurile plate este atât de semnificativă încât se poate formula butada „Ierahizarea este prețul eficacității și eficienței”.

Întrebarea care urmează este: cum creezi o structură ierarhică într-un grup de „peers”, de egali - în scopul de a ajunge eficient la decizii comune care să impulsionze acțiunea colectivă.

Argumentul meu este că în mod recurent, ierarhiile în structurile de egali se formează printr-un fenomen care diplomatic poate fi numit de „instituționalizare” („Instituțiile sunt constrângeri pe care oamenii și le impun voluntar” - Douglass C. North), de creeare de reguli. Dar care implică o complexificare a interacțiilor. Termenul englez este „obfuscation”.

Complexificarea funcționează ca un mecanism de stratificare, de ierarhizare. Ea dă posibilitatea celor mai motivați, gata să depună mai mult efort, și dintre aceștia celor mai capabili să ajungă la vârful unei ierarhii de autoritate. Cu alte cuvinte, complexitatea creează în mediile unde nu există nici o sursă exogenă de ierarhizare (cum ar putea fi „originea nobilă” in societățile feudale sau averea în mediile capitaliste) o sursă de putere internă, proprie sistemului.

Conclud aici pentru mai mult impact: prima etapă pentru a obține rezultate este să creăm reguli (și să le afinăm progresiv - generând complexitate în procesul acesta) care să permită apariția unei ierarhii, în scopul de a ajunge la un proces decizional și de acțiune colectivă eficace si eficient.

EN

I’d like to share with you a political reflection.

We’ve gathered here after so many years because we desire change and believe that it is now possible. Moreover, we implicitly believe that we have some legitimacy in participating in the process of change. Change requires actions, preceded by decisions to act—or, in specific cases, decisions not to act.

Hierarchical structures have an inherent advantage in the decision-making process compared to flat, “equal members” structures. This became evident during the process of drafting a simple congratulatory letter for Nicușor. If one or two people had implicitly taken on the decision-making power over the content, drafted it, and shared it with the others under the subtitle “This is the text” with a simple choice—“sign” or “don’t sign”—the efficiency of the process would have been undeniably much higher. By comparison, our spontaneous, consensual process of iterative consultations took a long time and consumed a lot of energy. I’m not saying anything new or surprising, I’m sure.

The difference in efficiency and effectiveness between hierarchical and flat structures is so significant that one could coin the phrase, “Hierarchy is the price of effectiveness and efficiency.”

The question that follows is: how do you create a hierarchical structure within a group of “peers,” equals, in order to efficiently reach common decisions that drive collective action?

My argument is that, recurrently, hierarchies in groups of equals form through a phenomenon that can diplomatically be called “institutionalization” (“Institutions are constraints that people voluntarily impose on themselves” – Douglass C. North), through the creation of rules. But this involves a complexification of interactions. The English term is “obfuscation.”

This complexification acts as a mechanism for stratification and hierarchization. It enables the most motivated individuals, those willing to put in more effort, and among them, the most capable, to rise to the top of an hierarchy of authority. In other words, complexity creates, in environments where there is no exogenous source of hierarchization (such as “noble origin” in feudal societies or wealth in capitalist settings), an internal source of power inherent to the system.

I’ll conclude here for greater impact: the first step to achieving results is to create rules (and progressively refine them—generating complexity in the process) that allow a hierarchy to emerge, in order to establish an effective and efficient decision-making and collective action process.
(translation by Grok)